Surse
În fiecare an, pe 27 decembrie, credincioșii ortodocși marchează a treia zi de Crăciun și praznicul Sfântului Arhidiacon Ştefan, considerat primul mucenic al creștinătății. Conform textelor biblice, Ştefan a fost condamnat la moarte în anul 33, fiind ucis cu pietre; în momentul martiriului a văzut cerurile deschise și pe Hristos.
Tradițiile populare din România păstrează obiceiuri specifice: aducerea în casă a unei icoane sfințite chiar în ziua de 27 decembrie pentru vindecare și ajutor, pomeniri pentru cei plecați prin moarte năprasnică și pregătirea pâinicilor lui Ştefan — chifle rotunde unse cu miere, sfințite în biserică și împărțite copiilor săraci. În Muntenia, gospodinele coc mucenici cu miere și nucă în amintirea martiriului, iar pachetele cu mâncare se împarte tinerilor care poartă numele Sfântului.
Sărbătoarea pune accent pe iertare, fapte bune şi rugăciuni pentru sănătate și sporul casei. Evenimentul îmbină date istorice (27 decembrie, anul 33) cu practici rituale locale și elemente de onomastică (persoane botezate „Ştefan” primesc pomeni).
Deși informațiile provin în mare parte din surse religioase și folclorice, semnificația socială rămâne puternică: 27 decembrie funcționează ca zi de consolidare a comunității, de ajutorare a săracilor și de păstrare a memoriei martirice.
